Cu toate acestea, adevaratul destin al Serei este secretul cel mai bine pastrat din intreaga Lasanie – nu este Fecioara cea protejata, ci o asasina cu o singura misiune, cu o singura tinta: sa il faca pe zeul primitiv al mortii sa se indragosteasca de ea, sa devina slabiciunea lui si apoi… sa il ucida. Daca va da gres, isi va osandi regatul la o moarte lenta din pricina Stricaciunii.
Sera a stiut dintotdeauna ce era. Aleasa. Consoarta. Asasina. Arma. Un spectru niciodata intru totul format si, totusi, imbibat de sange. Un monstru. Pana sa apara el. Pana ca vorbele si faptele neasteptate ale zeului primitiv al mortii sa alunge intunericul ce incepuse sa salasluiasca in sufletul ei. Iar atingerea lui seducatoare ii starneste o pasiune pe care nu si-a ingaduit niciodata sa o simta si pe care nu are voie sa o simta pentru el. Dar Sera nu a avut niciodata de ales. Oricum ar fi, viata ei este pierduta: asa a fost mereu, caci a fost atinsa pe vecie de viata si de moarte.
