Cartea depresiilor – Marius Chivu

Se crede ca scrisul e cathartic, dar istoria literaturii, inclusiv cea romaneasca, e plina de suferinzi si sinucigasi. Cu toate acestea, nu am invitat sa contribuie la acest volum scriitori: pe de o parte, pentru ca ei au deja la indemana instrumentele (si obisnuinta) scrisului; pe de alta parte, pentru ca mi s-au parut mai interesante imaginarul bolii si limbajul celor care indeobste nu se exprima pe sine, in artele lor, neaparat cu ajutorul cuvintelor.
Cat despre dimensiunea terapeutica a scrisului, a ramas la latitudinea fiecaruia sa evalueze in ce masura aceasta este sau nu un mit. Cum a remarcat si Andrew Solomon, autorul faimoasei carti despre depresie Demonul amiezii: sa scrii despre depresie e un lucru dureros, trist, solitar si stresant.
Veti descoperi in carte, dincolo de satisfactia si surpriza (poate chiar revelatia) de a citi texte extrem de emotionante, profunde si, mai ales, expresive literar, o mare varietate de infatisari si manifestari ale suferintei, de cauze si efecte, de dificultati de acceptare, diagnosticare si vindecare, de situatii, escaladari si rezolvari ale tulburarilor. Exista in aceasta suita de exercitii de umilinta, onestitate si indarjire cel putin cate o experienta pe masura, intelegerea si consolarea fiecarui cititor in parte. E greu de crezut ca cititorii, acesti „nos semblables, nos freres”, nu vor gasi aici confesiuni cu care sa nu (poata sa) se identifice, cu care sa nu rezoneze, pe care sa nu le citeasca cu empatie, aceasta abilitate care ne preocupa pe toti in acest moment. – Marius Chivu