Eu nu sunt cucerirea lui. Nu poate sa ma aiba. Si, la naiba, eu insami sunt castelul meu!
Eliberata din lanturile aurite ale Regelui Soarelui, Lor cade acum in mainile lui Nadir, Printul Aurorei. Banuind ca ea ii ascunde ceva, Nadir e dispus sa intreprinda orice ca s-o faca sa vorbeasca. Dar Lor cunoaste valoarea secretelor – la urma urmei, pe ale ei le-a tinut o viata intreaga – si nu vrea sa le dezvaluie fara lupta.
Atunci cand Lor si Nadir cad la intelegere sa porneasca impreuna in cautarea unui lucru care e cheia de bolta a trecutului si a viitorului ei, Lor nu e sigura ca poate sa aiba incredere in Nadir. Tot ceea ce stie e ca n-o sa se mai lase amagita de promisiunile unui alt Crai regal.
Regele Soarelui e hotarat sa puna din nou mana pe ea, asa ca Lor trebuie sa fuga necontenit, dar nu se simte in siguranta nicaieri. Nu pana cand n-o sa-i nimiceasca pe Regele Soarelui si pe Regele Aurorei. Insa ea afla curand ca, daca vrea sa se ingrijeasca de viitorul Ouranosului, trebuie sa faca mult mai mult decat sa-si razbune mostenirea distrusa.
