In loc sa cautam iubirea in alti oameni, mai bine am cauta-o in noi insine pentru ca nu iubirea altor oameni ne va face fericiti. Fericirea vine din iubirea pe care o simtim pentru ceilalti, pentru Dumnezeu, pentru intreaga creatie. Cand primim iubirea altcuiva, ne va face placere, dar nu se compara cu ceea ce simtim atunci cand percepem iubirea dinlauntrul propriei fiinte: este cel mai bun lucru care ni se poate intampla. Suntem in rai, traim in beatitudine.
Corpul nostru este un templu viu, in care locuieste Dumnezeu. Dovada ca Dumnezeu traieste in noi este faptul ca suntem vii. In mintea noastra exista otrava emotionala, dar noi avem posibilitatea sa ne curatam mintea de aceasta otrava si sa ne pregatim pentru comuniunea cu Dumnezeu. Aceasta comuniunea inseamna sa daruim iubire, sa ne lasam cuprinsi de iubire.
Atunci cand ne rugam, ne contopim cu iubirea lui Dumnezeu dinlauntrul nostru si ii permitem sa se manifeste. Dar daca ne rugam si nu simtim nimic, de ce sa mai pierdem timpul? Am face bine sa ne uitam inlauntrul nostru si sa ne trezim in suflet iubirea.
