Este anul 1942 si Eva Adami se urca intr-un tren cu destinatia Auschwitz. Abia reusind sa respire din cauza cadavrelor care o strivesc si epuizata din cauza experientei traumatizante a calatoriei lungi in conditii insalubre si inumane, se mai gandeste doar la mult asteptata revedere cu sotul ei Michal, care fusese deportat acolo cu sase luni in urma.
Dar cand Eva ajunge la Auschwitz, nu exista nici urma de Michal si realitatea cruda a lagarului se prabuseste peste ea. In timp ce are inima franta de durere si zace tremurand pe o saltea subtire, cu capul ras de maini brutale, aude o soapta. Sofie, colega ei de suferinta, ii intinde mana…
Pe masura ce trec zilele, cele doua femei isi destainuie sperantele si visele: Eva spera ca-l va gasi pe Michal in viata in acest loc ingrozitor, iar Sofie, ca-si va regasi fiul peste granita, intr-un orfelinat din Austria. Sofie intrevede sansa de a crea o ultima intalnire intre Eva si Michal si stie ca trebuie sa o accepte, chiar daca asta inseamna sa te imprietenesti cu adversarul…
Dar cand Eva isi da seama ca este insarcinata, se teme ca le-a pus viata in pericol. Femeile promit ca isi vor proteja copiii, in cel mai rau caz. In tenebrele si degradarea abrutizanta din lagar, sunt hotarate sa-si pastreze ultima speranta: dragii lor copii, pentru vietile carora se roaga, astfel incat ei sa traiasca sa le spuna povestea mai departe, atunci cand ele nu vor mai putea.
