Inima franta – Akira Mizubayashi

Piesa mica, dar vitala, din lemn de molid, aflata in corpul unui instrument cu coarde, care asigura calitatea, propagarea si uniformitatea vibratiilor, se numeste in limba franceza suflet, iar in romana, inima. Romanul parcurge lungul drum spre vindecare al mai multor inimi frante, un drum cat o viata, departe si in acelasi timp aproape de casa, marcat de amintiri si dureri ascunse, de rani ce par cu neputinta de cicatrizat. Conceputa in patru parti, aidoma Cvartetului de coarde nr. 13, Rosamunde, de Schubert, aceasta poveste penduland intre doua continente si doua lumi, in care un bol de orez amestecat cu ou crud devine madlena proustiana, este mai mult decat o cautare de sine, este un omagiu adus fortei nemuritoare a muzicii si umanismului ca stare de spirit universala.