Scrierea este impartita in 30 de sectiuni, tratand alternativ despre patimi si virtuti, intre care cea mai importanta, subliniaza Scararul, este dragostea (agape), reprezentand treptele unei scari catre rai, o scara a dumnezeiescului urcus pe care urca, infruntand pericole la tot pasul, cei care vor sa-si inchine viata intru totul lui Dumnezeu. Adresat in principal monahilor, dar si tuturor crestinilor, Scara ne reaminteste ca omul este o faptura teocentrica si ca sfintenia este adevarata ,,implinire a umanului” (Nichifor Crainic), Scara fiindu-ne un nepretuit indrumar in acest efort de a ne implini vocatia. Acest tratat ascetic a marcat intreaga traditie monahala rasariteana si, in mod deosebit, monahismul athonit.

